Montarea parchetului

Pardoselile ceramice sunt tot mai acceptate, inclusiv pentru camerele de zi ale locuintelor moderne, unul dintre modelele cele mai populare fiind cel care imita parchetul. Desi nu atat de practic in privinta intretinerii, parchetul ramane o solutie unica pentru pardoseli prin eleganta, caldura si aspectul sau, adaptabil si la mobilierul avangardist si indispensabil incaperilor cu mobiliet traditional. Surprinzator, tehnologia a venit in sprijinul batranului parchet, in loc sa il inlocuiasca din topul preferintelor amenajarilor interioare. Prin aparitia tehnologiilor de laminare, parchetul traieste o a doua tinerete, gata sa infrunte umezeala si socurile mecanice ale unui trafic intens, pentru a patrunde inclusiv in bucatarie sau baie, fiefurile traditionale ale gresiei si marmurei.

Varianta traditionala de parchet este cea din lemn masiv. Marele avantaj al acestui tip de parchel este posibilitatea de a putea fi raschetat cetiva milimetri, la intervale mai mari de timp (circa 10 ani). Pentru a schimba radical aspectul unui parchet din lemn masiv nu este nevoie nici macar de raschetare, prin lacuire putandu-se obtine o nuanta noua, fie ea mata sau lucioasa. Parchetul din lemn masiv trebuie raschetat imediat dupa montare, si lacuit de 3-4 ori. Pe langa esentele traditionale, exista o gama foarte mare de esente exotice precum: bambus, teak, balau, goiabao, etc. Pretul unui metru patrat de parchet din lemn masiv poate fi si de 5 on mai mare decat variantele alternative. Nu poate fi montat peste surse de caldura radianta.

Parchetul din lemn stratificat poate fi simplu, dublu sau triplu. Parchetul triplustratificat este realizat din diferite specii de la stejar, fag, artar argintiu, acacia, frasin, tei, carpen, s.a. Stratul superior, de uzura, este construit cu ajutorul a trei seturi paralele de folie de diferite lungimi care formeaza un model standard, si cu o grosime de 4 mm. Stratul mijlociu este realizat din componente de lemn moale (molid), cu o limba si o canelura pe margini, si cu grosimea de 9 mm. Stratul inferior are grosimea de 2 mm. Prin aplicarea mai multor straturi de lac acrilat hidrogenat UV, se confera o mare stabilitate a suprafetei parchetului. Parchetul stratificat este mai subtire decat parchetul din lemn masiv si permite o singura raschetare ulterioara.

Parchetul laminat este format dintr-un strat de suprafata compozit de melamina decorativa, un strat suport de HDF/MDF (Fibra Lemnoasa de Densitate Inalta/ Fibra Lemnoasa de Densitate Medie) la care este atasat stratul superior si stratul inferior de melamina pentru stabilizare. Rezistenta e conferite de pelicula de melamina de pe stratul de suprafata. Stratul de melamina este tratat cu oxid de aluminiu pentru a da stralucire parchetului. Stratul decorativ care da modelul parchetului se afla sub stratul de melamina. Stratul inferior de stabilizare este format dintr-un strat de melamina.

Standardele Europene prevad existenta a doua clase de parchet in functie de rezistenta la trafic, fiecare cu cate 3 subclase. Produsele destinate spatiilor de locuit fac parte din Clasa 2, iar produsele destinate spatiilor publice fac parte din Clasa 3. Subdiviziunile aferente celor doua clase sunt 21, 22, 23, respectiv 31, 32, 33. Clasa de rezistenta la trafic este inscriptionata pe pachet sub forma unor pictograme.

Noile sisteme de parchet permit chiar si montarea de instalatii de incalzire prin pardoseala. Instalatia va genera, evident, o dilatare mai mare, in special in cazul lemnului de fag, artar si carpen, care trebuie luata in calcul la montare. Podeaua nu trebuie sa atinga o temperatura de 27 de grade. Umiditatea relativa a camerei trebuie mentinuta intre 45 si 60 de procente. Instalatiile flotante asezate peste podele oarbe de lemn si ciment cer un sistem stratificat (izolare antiumezeala) cu o folie de polietilena de cel putin 0,2 mm. Marginile foliei trebuie sa se suprapuna cu cel putin 20 de cm si intreaga lungime a racordului trebuie securizata cu ajutorul benzii adezive rezistente la umiditate. Izolatia solida de 2-3 mm grosime se aseaza peste stratul de baza.

Fixarea cu adeziv a parchetului

Prima etapa a montajului parchetului este aclimatizarea. Se recomanda aducerea pachetelor in care este ambalat parchetul in incaperea unde va fi instalat, fara a fi desfacute timp de 48 de ore. Acest interval este necesar pentru acomodarea la conditiile de umiditate si temperatura. Ambalajul se poate desface doar in momentul cand avem pregatite toate cele necesare pentru inceperea montajului. Temperatura in camera, in timpul montarii si imediat dupa, trebuie sa fie de minim 18°C si maxim 28°C. Umiditatea nu trebuie nici ea sa varieze in afara marjei de 35-60%. Trebuie privite cu atentie instalatia termica, sistemul electric, de ventilatie si orice alte elemente care pot influenta umiditatea, cum este cazul faiantei.

Sapa se examineaza pentru a i se determina planeitatea (± 1,5 mm, la 2,5 m in linie dreapta), umiditatea (nu trebuie sa depaseasca 2%) si asperitatile. Sapa nu trebuie sa contina pete, urme de adezivi si uleiuri. Cand sapa prezinta denivelari se apeleaza la o sapa autonivelanta, cu o compresivitate de 35 Nw/mmp. Sapa trebuie sa fie dura, rezistenta la smulgere (minim 1,5 N/mmp). La camerele mai mari de 80 de mp, se instaleaza in mijlocul camerei un profil de trecere pentru atenuarea dilatarilor.

Adezivul se aplica utilizand un spaclu dintat, dar nu pe intreaga suprafata a incaperii o data, pentru ca lamelele de parchet trebuie aplicate dupa cel mult 20 de minute. Amorsarea prealabila a intregii suprafete a incaperii e necesara doar in cazul unei sape foarte absorbante. Profilele se aseaza de la stanga la dreapta, incepand din coltul cel mai indepartat, cu partea scobita inspre zid. Rostul de dilatare la zid este de 1,2-1,5 cm pentru fiecare metru de latime, si de 1 cm pentru fiecare metru de lungime. Asezarea scandurilor se face folosindu-se distantiere. Cu ajutorul unui dreptar se verifica linearitatea. Pentru a crea un model in zig-zag asemanator asezarii caramizilor, prima bucata dintr-un rand trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni ca ultima bucata din randul precedent, dar nu mai putin de 30 de cm.

Este utila montarea a doua-trei randuri de proba inainte de aplicarea adezivului, care vor fi reasezate dupa aplicarea adezivului. Adezivul se aplica pe lamba de pe partea dreapta a primei placi. Adezivul in exces, care iese la suprafata dupa presarea scandurilor se sterge imediat cu o carpa umeda. Elementele parchetului se bat usor cu un ciocan si un butuc de batere.

Chingile de strangere se aplica la o distanta de 60-70 de cm intre ele si se mentin pana la uscarea adezivului, circa 15 minute. Pentru instalarea ultimului rand se foloseste bara de tragere. Este necesar un timp de 4-6 ore pentru uscarea adezivului, inainte ca podeaua finisata sa fie circulabila. In jurul zidurilor se monteaza o plinta, respectiv un profil pentru prag in dreptul usilor.

Consumul de adeziv este de 0,8-1,5 kg/mp, variabil in functie de planeitatea si capacitatea de absorbtie a sapei.

O alta metoda de montare este folosirea unui suport din lemn de brad sau placi aglomerate, cu o umiditate de 6-12%. Suportul se monteaza prin lipire si fixare in dibluri. Peste suportul din lemn se aplica un nou strat de adeziv de circa 1 kg/mp. Cuiele se bat la un unghi de 45 de grade fata de suprafata podelei, la maxim 40 cm intre ele, dar nu la mai putin de 7 cm de marginea scandurii de parchet pentru a evita craparea acesteia.

Parchetul cu imbinare mecanica

Parchetul tip click sau snap se poate imbina fara utilizarea adezivului (imbinare mecanica) si permite si asezarea unei folii foarte subtiri (circa 2,5-5 mm) de burete care atenueaza imperfectiunile sapei si reduce zgomotul de trafic. Se monteaza distantiere la cate 7,5 cm. Plintele se vor fixa de perete cu adeziv, cleme sau holsuruburi fara sa se fixeze si in podea. Partea mai lata a plintei se aseaza catre baza.

In cazul acestui tip de parchet fara adeziv, mobila se poate aseza imediat.

Sistemul care se aplica folosindu-se adezivul, cu imbinari nut si fedder este mai ieftin de produs dar mai costisitor prin folosirea adezivului. Este sistemul cu rezistenta cea mai mica. Montarea e destul de dificila, iar demontarea nu se mai poate face decat cu distrugerea intregii podele.

Imbinarea de tip snap este imbinare mecanica la orizontala cu o rezistenta superioara fata de imbinarea nut fedder. Este greu de demontat intrucat agatatoarea profilului nu rezista fortelor aplicate in momentul demontarii si in cele mai multe cazuri se rupe integral sau partial. Montarea acestui sistem necesita o buna calificare a personalului si unelte speciale.

Imbinarile tip click sunt imbinari mecanice in unghi ascutit cu cea mai mare rezistenta la rupere. Nici acest tip de parchet nu necesita adeziv si este foarte usor de montat, chiar si de persoane fara experienta. Se poate demonta cu usurinta. Este cu circa 10-15% mai scump decat precedentul tip de parchet. O varianta imbunatatita a acestui model este cel prevazut cu benzi de aluminiu in dreptul inchiderii pentru cresterea rezistentei la rupere.

(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, februarie 2006)