Conexiunea dintre spatiul de locuit si mentalitate e aproape un truism care se intampla sa iasa la suprafata in contexte dintre cele mai surprinzatoare. De pilda, intifada de pe strazile Parisului a fost tradusa ca un razboi intre cartiere, "un asalt al mahalalelor". Desigur, cauzele unei astfel de rabufniri sunt de maxima complexitate si ar fi de-a dreptul ridicol sa le reducem la o problema locativa Si totusi, ostilitatea dintre centru si periferie e atat de vie chiar si intr-o lume ce se declara a pluralismului si a tolerantei.
In Balcani, la periferia Europei, conflictul mocneste de asemenea. Cum altfel putem explica pasiunea cu care se dezbate de atata timp o crima, transformata de presa intr-un razboi Primaverii vs. Ferentari. Statul la bloc in locuinte igrasioase reinvie haiducismul gata sa justifice aruncarea in aer a legilor. Zambetul abia retinut al imigrantilor arabi la vederea unei limuzine incendiate la Paris e frate geaman cu mustacelile cu care a fost relatata inundarea vilelor din Pipera de catre reporteri, evident, traitori la bloc. Ghetoizarea reprezinta dezvoltarea unei subculturi inchise care se construieste pe cultivarea respingerii normelor Metropolei
Ghetoul e un producator de deznadejde si de resentimente. Comunismul, ideologia care pretindea ca il reprezinta,
l-a potentat pe unde a trecut, parca dintr-o dorinta diabolica de cultivare a propriei mase de manevra. Caci bariera dintre nomenclaturistii instapaniti in casele nationalizate si masele din cartiere era mai aproape de sistemul oriental al castelor decat de egalitarism.
Nu e obligatoriu ca saracia sa genereze mentalitatea de cetate asediata care se poate regasi si la nivelul unei tari intregi (o pornire care ramasese vie inca multi ani dupa ’89). Disperarea locuitorului cartierelor sarace vine din realizarea faptului ca sansele de "evadare" sunt aproape infime. Sperantele lui de imbunatatirea a situatiei in care se afla se limiteaza la geamurile termopane si la usa metalica indaratul careia isi poate fereca mica insula de normalitate. Instinctiv, aceasta diferenta dintre inauntru si afara sigur e resimtita si de cei care migreaza catre ansamblurile rezidentiale dotate cu gherete de paza si garduri impozante.
Desi la niveluri foarte diferite, rupturile dintre imigranti si parizieni, respectiv dintre diversele cartiere romanesti au in comun ratarea crearii unui sentiment al apartenentei la o comunitate si convingerea ca miza nu e doar confortul caselor fotografiate in revistele de lifestyle.
(editorial publicat in revista Constructii civile si industriale, noiembrie 2005)