Fatade ventilate din aluminiu

Directiva 91/2002 a Consiliului Europei impune o atentie sporita fata de consumul de energie a cladirilor. Multe cladiri sufera de pe urma inadecvarii in termeni de eficienta economica si a degradarii din punct de vedere estetic. Astfel, in Europa segmentul renovarilor a ajuns sa il depaseasca in amploare pe cel al noilor constructii, raportul anticipat pentru urmatorul deceniu fiind de 80% renovari si imbunatatiri, fata de 20% constructii noi.

Aplicarea fatadelor ventilate din aluminiu permite manifestarea imaginatiei, dar ridica problema folosirii optime a caracteristicilor metalului. Alegerea unei fatade din aluminiu permite calcularea costurilor pentru intreaga durata de viata a cladirii.

Trebuie adaugate costuri minime de intretinere precum curatarea grilajelor de ventilatie si a cavitatii. Exteriorul poate fi curatat cu usurinta de la nivelul solului. Avantajele alegerii unui astfel de sistem constau in usurinta instalarii, posibilitatea de a utiliza cladirea in timpul instalarii. De asemenea, materialul este unul reciclabil.

Din punct de vedere tehnologic, faza de analiza a anvelopei si a interiorului existent e o unealta pentru evaluarea interventiei. Este o idee buna sa se intervina cu astfel de sisteme in cazul:

– cladirilor construite din prefabricate, panouri de rezistenta, deteriorate la exterior cu o izolatie slaba;

– fatadelor cu probleme, desprinderi ale tencuielii, ale pieselor decorative de ceramica, izolare termica insuficienta;

– fatadelor cu tencuiala crapata si chiar cu fisuri in stratul de beton;

– fatadelor cu zidarie, spatii mari acoperite cu tencuiala;

– peretilor exteriori care au coeficienti higrometrici ridicati;

– fatadelor care nu mai corespund ca aspect cu dorintele utilizatorului.

Eliminandu-se puntile termice, se obtine o cavitate continua pe toata suprafata exterioara, deci conditii uniforme de confort termic pentru toti peretii, datorita continuitatii stratului izolator. Aceasta solutie implica circulatia naturala a aerului in cavitate, racirea peretelui exterior in perioadele caniculare si eliminarea condensului.

Ventilatia este exterioara, din cauza riscurilor de incendiu, nu exista burlane conectate cu interiorul. Cele mai multe dificultati le ridica instalatia de ventilatie, date fiind dimensiunile si pericolele acustice. La cerere, firma care asigura montajul le poate prevedea cu amortizoare speciale care controleaza mai bine si curgerea aerului. Gurile de ventilare sunt pozitionate de regula la baza cladirii sau pe corola, la baza si in partea superioara a cavitatii si sunt protejate de stresini si membrana pentru a preveni infiltrarea apei. Deschiderile trebuie pozitionate in toate punctele unde este intrerupta camera de ventilatie, de exemplu acolo unde exista ferestre. Poate fi avantajoasa construirea unui sistem de control al deschiderii si inchiderii ventilatiei, fie zilnica, fie sezoniera.

Forma camerei de ventilare depinde de factorii de mediu, imprejurimi, morfologia cladirii si compozitia peretilor. Pentru a avea o adevarate ventilatie, circulatia aerului nu trebuie obstructionata de elementele de ancorare a peretilor. Pentru mai multa eficienta, configuratia camerei trebuie se fie uniforma si continua, iar raportul debitelor iesirilor si intrarilor sa fie constante. In special elementele orizontale care obstructioneaza circulatia verticala a aerului prin crearea de turbulente trebuie evitate. Ulterior, vor fi instalate in locasurile lor firele si elementele de sustinere corespunzatoare.

Pentru izolatie se poate folosi un material ecologic cu aceleasi performante. Durata de viata a izolatiilor poate fi foarte mare in conditiile in care sunt ferite de umiditatea atmosferica. Grosimea izolatiei se alege in functie de zid si poate fi la interiorul sau exteriorul cavitatii de aer. Izolatia nu trebuie legate, ci fixate de substructura zidului.

Ancorarea panourilor creeaza probleme de rezistenta si de dilatare a componentelor. Folosirea profilelor verticale este mai avantajoasa pentru ca pot fi ancorate de plafoane sau de grinzi. Profilele pentru substructuri sunt limitate ca varietate si pot fi reutilizate in cazul dezasamblarii.

Cel mai folosit tip de panou de aluminiu este cel sub forma de caseta. Casetele se asaza pe substructura tinandu-se cont de tensiunea provocata de expansiunea termica (pentru panouri de 1.500 mm, la temperaturi de la -10 la +80°C, dilatarea este de 5 mm).

In ultimii ani, cercetarea industriala in domeniul noilor materiale, tot mai compatibile cu arhitectura, a dus la experimentarea si introducerea unor materiale care raspund unor cerinte precise, cum sunt reucerea zgomotului, rezistenta sporita, grosimile mai mici.

Institutul BEST din Milano prezinta si doua example de folosire a aluminiului pentru restaurari de fatade. Prima este cladirea Pirelli. Cladirea are patru blocuri, totalizand un volum de 60.000 de metri cubi. Corpurile principale au 10, respectiv 19 etaje, iar perpendicular pe fiecare sunt dispuse cel de-al treilea, de 7 etaje, si cel de-al patrulea, de 2 etaje.

Intregul complex adaposteste birouri diverse: cu spatii deschise, individuale si sali de conferinte care dispun si de restaurante si de dotari tehnologice, cum este cazul postului de radio de la primul etaj si al centrului de calcul de la demisol. Cladirea dispune de doua parcari subterane. Renovarea a permis folosirea de materiale de ultima generatie, geamuri cu oglinzi pentru exterior, centrala proprie, refacerea birourilor, a cailor de acces.

Pentru a se obtine suprafete coplanare perfecta, s-au folosit trei tipuri de panouri pentru fatade. Pentru peretele-cortine s-au folosit panourile transparente ISA Poliedra 80s cu Pilkington Suncool High Performance 66-63, in timp ce parapetii opaci au fost produsi din sticla monolitica sub care exista un panou negru. Alegerea panourilor si
a culorilor a facut posibila sublinierea complexitatii planimetrice a cladirii, intrucat materialul e capabil sa reactioneze la variatiile de luminozitate ale mediului natural si sugereaza caracterul tehnologic Si gradul inalt de specializare. Deosebit de inovative sunt elementele verticale si orizontale care devin si ale un element de compozitie, prezente la ultimate doua etaje si de-a lungul scarii.

Fatadele si elementele de la etajele 9 si 10 sunt tratate ca suprafete emailate, alternand sticla opaca si transparenta. Ultimele trei etaje, care se ridica deasupra celorlalte cladiri, sunt acoperite integral cu ferestre reflectorizante. Pentru ferestre s-a optat pentru un joc de “plin si gol”, realizat cu foi de geam care au zone de transparenta si de opacitate, punand in valoare tocaria existenta si panourile de aluminiu.

Privita dinspre intrarea principala, imaginea complexului e alcatuita din corpul inferior, de doua etaje, cu doua randuri de geamuri, si de capatul corpului rotit, cu cele trei linii continue de sticla care reflecta soarele.

(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, august 2005)