Computerele viitorului si-ar putea muta cartierul general pe un server.
Retelele de incredere de mare viteza au permis aparitia unui nou tip de calculator, complet dependent de datele si aplicatiile aflate pe un server. Acest tip de calculator se numeste thin client si pornirea lui dureaza extrem de putin, atata cat este necesar pentru a se conecta si a incarca un browser. Un astfel de calculator, care nu are un hard disk, poate reduce cheltuielile departamentului de IT. Echipamentul are mai putine puncte ce s-ar putea defecta si este mai putin vulnerabil in fata virusilor si atacurilor informatice. Consumul de energie electrica este si el redus, impreuna cu cheltuielile de administrare. Pretul redus al acestui tip de echipament provine din faptul ca acest calculator nu are un hard, o memorie sau un procesor puternic.
Chiar si componentele pe care le folosesc au nevoie mai rar de modernizari. Daca ne imaginam o aplicatie folosita simultan de mai multi utilizatori, memoria RAM necesara va fi incarcata doar o singura data, pe un server. Datele folosite sunt securizate, persoanele neautorizate nu au acces la aplicatii. Nu se instaleaza softuri pe fi ecare unitate in parte. Statiile nu se blocheaza. Calculatoarele thin client pot functiona si in medii ostile, cum ar fi cele unde este foarte mult praf, dat fiind ca nu au parti mobile, ca de exemplu un ventilator.
Desi comunica neincetat cu un server, calculatoarele thin client ocupa, paradoxal o largime mai mica de banda. Ele nu transfera fisierul de la sau catre server, ci transmit doar informatii legate de miscarea mouse-ului, a tastaturii si imaginea de pe ecran. Acestea pot fi limitate la dimensiuni de 5 Kbps. Organizatiile care se preteaza cel mai bine folosirii unor astfel de echipamente sunt: firmele care au multe sucursale, cu o densitatea mica de angajati, companii care au trecut prin fuziuni si trebuie sa unifice repede mai multe sisteme informatice diferite, organizatiile pentru care protectia datelor este esentiala, detinatorii de calculatoare care ruleaza softuri care se schimba frecvent, centrele cele mai expuse la virusi, cum ar fi internet-cafe-urile si cele cu acces public, precum biblioteci si scoli, firmele care au nevoie de o conducere mai stricta sau mai simpla, cele care presupun accesul din partea unui personal aflat in mai multe locatii.
(articol publicat in revista LAPTOP, septembrie 2006)